Cand copiii nu vor sa vorbeasca

Parintii vor sa le arate copiilor ca se intereseaza de ei, iar acestia au sentimentul ca sint controlati. Cand copilul nu vrea sa vorbeasca, a-i chestiona nu este cel mai bun mijloc de a-l ajuta, din contra. "A fost bine la scoala astazi?", "Ce ai facut astazi, dragul meu?" Raspunsul este in general, laconic si evaziv. Parintele se inversuneaza sa afle inca putin, dar degeaba. Si cind scena se reia in fiecare zi, incepe sa se simta vinovat ca poate pierde evenimente importante din viata copilului sau. Mai ales ca nu poate fi in preajma lui tot timpul. Dar pentru ce acest esec in comunicarea familiala si cum poate fi el remediat?

Abordati copilul intr-un moment potrivit.

Exista momente potrivite pentru a intreba copilul in legatura cu ceea ce i se intampla. Pentru a raspunde, el trebuie sa fie disponibil! Ori, in mod obisnuit, nu se intampla asa. Parintele se intoarce acasa si isi supune copilul unui interogatoriu. Copilul nu este receptiv cand este preocupat de altceva. Daca vrea sa se joace sau este atent la emisiunea de la televizor, desigur ca nu acesta este momentul oportun.

Incepeti prin a aborda lucruri placute, vesele, agreabile.

Incepeti prin a vorbi despre lucruri vesele, pozitive, mai degraba decat sa atacati notele proaste sau neglijenta copilului. Povestiti mai intai despre propria dumneavoastra zi: daca ea a fost agreabila sau dezagreabila. Iata un excelent mijloc de antrenare in discutie. Copilul va poate surprinde cu un: "Da, stii, si pentru mine ziua de azi a fost..."

Observati cu atentie comportamentul copilului, mai degraba decat sa-l intrebati.

Limbajul trupului spune adesea mai mult decat cuvintele. Acesta se vede, se simte. Nu-l sufocati, manifestand o grija excesiva. Cand este chinuit de insomnii, cosmaruri, macinat de furie, tristete...este momentul sa va uitatI cu atensie la ce se intampla.

Invitati-l sa comunice fara a-i impune.

Incercati sa deschideti dialogul, intrebandu-l de exemplu: "Vrei sa vorbesti despre ceea ce te framanta?" sau "Este adevarat ca eu te pot ajuta sa vorbesti despre ceea ce te framanta?"

Mesajul lui "eu"

Exprimati ceea ce simtiti cand el se poarta astfel: "Mi-ar placea sa stiu ceea ce se intampla cu tine. Cand nu-mi spui nimic, imi fac griji pentru tine. Eu am impresia ca lucrurile importante care te privesc, imi scapa."

Respectati-le intimitatea. Acceptati-le dreptul de a avea secretele lor.

Copiii seamana cu adultii in aceasta privinta. Uneori, cand nu vor sa vorbeasca, rezista la interogatoriul parintilor si nu cedeaza. Alteori, nu sint siguri ca veti fi de acord cu ceea ce spun. Ei au nevoie, de multe ori, ca viata lor intima sa fie respectata.

Asigurati-l ca se poate baza pe dumneavoastra.

Decat sa-l chestionati, mai degraba ii spuneti: "Stii, daca tu vei dori sa vorbesti cu mine, eu voi fi pregatit(a)". Si atunci cand acest moment soseste, lasati totul balta: cititul ziarului, pregatirea mesei.

Ajutati-l sa-si exprime emotiile.

Daca este prea tacut, daca nu vorbeste, in special despre lucrurile intime care il privesc, trebuie sa-l stimulati sa-si exprime emotiile intr-un alt mod decat prin cuvinte: de exemplu prin sport, muzica, teatru, desen.