Furie ... de copil!
Copilul tipa, se agita. Ce se intampla cu el? Nu stiti cum sa-i mai intrati in voie!
La 1 an, aerul dezaprobator al parintilor si interdictiile lor, il infurie pe micut.
Aproape de varsta de 2 ani, prin furiile sale isi afirma personalitatea. Este un mod de a spune: "Atentie! Eu exist si pot sa spun: Nu vreau!". Copilul observa ca este diferit de ceilalti si isi construieste astfel propria sa identitate.
La 3 ani, aceasta tornada a furiei se potoleste, fara a se indeparta intru totul, copilul neavand inca abilitatea de a-si exprima furia prin cuvinte.
Ce-i de facut?
- Renuntati la a-i spune: "Tu esti rau!". El va va crede. Mai degraba referiti-va la ceea ce simtiti in acele momente: "Felul in care te porti ma face sa sufar", "Eu nu accept aceste atitudini".
- Acceptati ca el sa-si strige furia, fara a interveni cu forta. Are nevoie de cuvinte pentru a se linisti. Un simplu: "Vad ca esti furios. Stiu ca suferi si imi pare rau" este o dovada ca l-ati inteles.
- Cautati sa aflati ce anume l-a infuriat: "Ti-a fost teama ca te las singur?", "Ai avut o zi grea?". Il ajutati astfel sa-si recunoasca sentimentele sale si sa le exprime in cuvinte.
- Este atat de manios incat loveste cu pumnii? Cautati sa intelegeti de ce se manifesta asa - este un mod de a va cauta apropierea! Luati-l in brate, evitand loviturile. El se va linisti putin cate putin.
- Incepand de la 2 ani, propuneti-i sa-si reverse furia asupra unui lucru neinsufletit, rezervat numai pentru a incasa loviturile "furiosilor" din familie.
- Poate fi foarte manios cand e obosit! Daca e imposibil sa se odihneasca putin, propuneti-i o activitate in acelasi timp distractiva si relaxanta: sa deseneze, sa modeleze, sa se joace.