Nasterea prin hipnoza

Pregatirea pentru marele eveniment. Nastere naturala sau cezariana? Experienta nasterii. Bucurii, temeri, discutii.

Re: Nasterea prin hipnoza

Mesajde SorinaV » Mie Sep 01, 2010 11:33 am

Multumesc Lili de complimente [red face] Nu credeam ca par asa, serioasa si batrana [bigsmile] Trebuie sa lucrez pe chestia asta...

Mary Lou, iti voi copia mai jos cateva povesti de nastere ale mamicilor cu care am nascut :) Imi place sa zic asa, pentru ca la fiecare nastere la care asist, parca retraiesc momentele nasterilor mele. Este foarte emotionant sa poti fi alaturi de o femeie ce da nastere.
Nu stiu daca am voie sa dau sursa povestilor, sa nu fie considerat forum concurent. Daca dati copy/paste in google la un paragraf din poveste, o veti gasi cu siguranta. Ma scuzi Mary Lou ca te trimit din nou la google...

nasterea lui Denis(pui de Ramona 79) ...sub apa
de ramona 79 » Joi Oct 01, 2009 8:56 pm

Inca sunt in maternitatea Isis, au trecut 2 zile de cand am facut cunostinta cu Denis baietelul meu mult asteptat. Au trecut 2 zile si eu ma simt excelent din toate puncete de vedere, sunt in camera, cu laptop-ul in brate, Denis doarme profund ,iar eu profit un pic de linistea de aici, pentru a ma intoarce un pic in timp in urma cu cateva ore , nu vreau sa uit nici un detaliu, ar fi pacat, vreau sa impartasesc cu voi aceasta experienta pe care eu una am avut norocul sa o traiesc.
De ce spun ca am avut norocul ?...va intrebati poate, pentru ca pana la urma fiecare femeie traieste aceasta experienta, de a aduce un copil pe lume, de ce povestea mea ar fi diferita sau speciala ? Bineintelesc ca fiecare nastere e unica si deosebita pentru orice mama, eu am senzatia ca am trait dupa un scenariu de film, nasterea lui Denis a venit sub apa, am putul sa-l vad cum pluteste in apa e ceva senzational prea frumos ca sa crezi ca e adevarat....da e posibil , acest lucru a fost posibil datorita domnului dr.Mohamed Zaher , care a vrut sa faca in asa fel incat , momentul nasterii unui copil sa fie mai mult decat un eveniment important in viata unei familii, NASTEREA SUB APA inseamna pentru mama: confort, sanatate , relaxare, liniste dar si spectacol.
Am avut o sarcina usoara,cele 9 luni au trecut repede si pe masura ce trecea timpul ,incercam sa o pregatesc pe Raisa pentru momentul in care va veni fratiorul ei. Denis s-a hotarat sa vina la terment(fix 40 de saptamani), in noaptea de 29 septembrie, cand a dat semne car ar vrea sa vina.
Dormeam cu fetita mea Raisa, ne tineam de mana (asa dormim noi mereu, tinandu-ne de mana) si am inceput sa am dureri de burta, se repetau la intervale scurte de timp, fiind la a doua nastere am intuit ca e posibil sa fi venit momentul, am inceput sa-mi fac griji, nu pentru mine , pentru Raisa, ma gandeam ce fac cu ea? cu cine o las daca plec spre spital? durerile se repetau, m-am dus si am luat un no spa, apoi la calculator , am scris un mesaj domnului doctor Zaher, prin care i-am explicat ce se intampla cu mine , am intrat in cada , am facut un dus , Raisa se trezise , incercam sa o adorm la loc , dar cum ii dadeam drumul la manuta se trezea...vazand ca dl. dr nu a citit inca mesajul , m-am decis sa-l sun, bineinteles ca era acasa . Mi-a raspuns imediat ,apoi am sunat-o pe Sorina , este psiholog si o buna prietena , care mi-a promis ca va fi alaturi de mine la nastere, este o persoana care te linisteste prin simpla ei prezenta , vocea blanda si calmul ei. A mai ajutat mamici la nastere si aveam toata increderea ca impreuna cu ea imi voi depasi toate temerile pe care le aveam.
Vali, sotul meu m-a vazut agitata prin casa, a vazut ca nu ma simt bine asa ca s-a trezit si s-a imbracat . Pe Raisa am lasat-o cu vecina noastra, stiam ca e pe maini bune, ele doua se inteleg minunat , iar noi am plecat spre maternitate, era deja ora 4 eu tremuram din toate incheieturile, de frig, de durere, de emotii, aveam contractii dese si scurte , dar peste care treceam usor(in comparatie cu cele de la nasterea Raisei) , pentru ca respectam indicatiile Sorinei , de a respira corect pe contractie (inspiri pana la 4 , expiri pana la 6 ).
Am ajuns la isis , la receptie era Nicoleta, e o fata tare draga mie , mereu cu zambetul pe buze , vesela si amabila la orice ora. in cateva minute au aparut Sorina si Ana, pe care abia acum am avut ocazia sa o cunosc mai bine, o fata extraordinara . Frumoasa,,blanda, cu gropite in obraji , inalta, corp frumos ......o bijuterie , nu ai cum sa nu o iubesti .
In scurt timp am ajuns in camera, m-am schimbat, deja Sorina era langa mine si imi dadea indicatii pretioase pe timpul contractiilor, masaj pe spate, era bine, .
Am aruncat o privire prin camera, arata excelent, perdele din matase galbena, draperii plusate, frumoase, mobilier elegant (comoda cu oglinda mare , 2 paturi pentru mine si insotitor , din familie daca doresc, sifonier, dulapioare, ...un patut minunat alb, cu lenjerie si aparatori din catifea .....baia arata excelent , balconul iti ofera o priveliste placuta deci aveam cele mai bune conditii.)
Venise timpul sa ma intalnesc cu dl. dr, am iesit din camera si am mers in sala de nasteri.....credeam ca ma voi reintoarce in camera dupa cateva minute , nu stiam ca odata intrata in sala de nasteri nu voi mai iesi decat dupa ce se va termina totul. deci nu mi-am luat ramas bun de la sotul meu.
Acolo ma astepta dl. dr Zaher, si renumita cadita de nasteri pentru care ma pregatisem 9 luni de zile. Bineinteles ca nu am scapat de urcatul pe masa , trebuia facut acest control pentru a vedea in ce stadiu ma aflu.
Contractiile curgeau una dupa alta , dar erau scurte, Sorina era in dreapta mea , ma tinea de mana si-mi vorbea in permanenta , imi amintea ca trebuie sa respir corect , nu-mi dadea voie sa schitez vreo grimasa, sa ma stramb sau sa fac gesturi inutile care oricum nu m-ar fi ajutat cu nimic, ci dimpotriva m-ar fi obosit mai mult...imi spunea mereu sa raman relaxata, sa inspir si sa expir lung...o ascultam si era bine.Ana era in dreapta mea , se chinuia sa-mi gaseasca vena . A venit momentul in care dl. dr a zis ca trebuie sa-mi rupa membranele, imi era frica si desi mai trecusem o data prin aceste momente si stiam ca acest procedeu nu e dureros, intrebam pe toata lumea : dar asta o sa ma doara? aveam nevoie sa stiu in permanenta ca nu voi suferi, ca nu ma va durea nimic ca totul va fi ca un fulg(vorba Sorinei)
Stiam ca din acel moment durerile se vor amplifica.....si asa a si fost....contractiile au devenit mai dese si mai intense, dar eu ma purtam exemplar , respectand indicatiile Sorinei, care imi vorbea intr-una pe un ton calm, imi spunea o poveste frumoasa , despre o plimbare la munte , aer curat, izvor cu apa rece, eram relaxata, auzeam cum dl. dr. daduse drumul la apa in cadita , deci eram pe aproape,
Contractiile erau dese , din ce in ce mai dureroase, aveam gura uscata, imi dadeau apa rece, transpirasem, simteam ca-mi curg siroaie de apa pe fata, deja incepusem sa obosesc, a venit o contractie...grea , foarte grea, nu se mai termina, nu mai puteam respira, ma sufocam, nu mai puteam sa o ascult pe Sorina, care imi repeta intr-una sa inspir si sa respir sa am oxigen....nu reuseam, , ma sufocam, a trecut, apoi la nici 2 minute alta contractie , mai groaznica am apucat-o pe Sorina de mana, imi bagasem capul in pieptul ei, ma mir ca nu am daramat-o din picioare la cat e de fragila ....nu mai aveam control asupra corpului meu....niciodata nu am avut senzatia asta, nici la prima nastere(atunci eram prea amortita, nu simteam aceste dureri, nu participam cu nimic parca, deci nici asa nu e bine), durerea , contractiile alea pusesera stapanire pe mine si faceau ce vroiau cu mine.
Nu ma pregatisem suficient de bine pentru asa ceva....Sorina ma avertizase din timp ca trebuie sa ma pregatesc, imi daduse un curs pregatitor pentru nastere pe care trebuia sa-l ascult macar de 2 ori pe zi, acel curs te invata sa -ti intelegi corpul , contractiile durerile din timpul nasterii, astfel poti avea controlul asupra corpului tau....
Am discutat cu dl dr. pe parcursul sarcinii ca voi naste in apa, fara anestezie, eu am crezut ca voi rezista fara anestezie peridurala......dar nu a fost asa din pacate...dar cu toate ca eram invinsa de durere, nu am cerut anestezie, nici nu credeam ca mai era posibil sa mi-o faca , pentru ca era deja tarziu, mai aveam putin ....
Dl dr era langa mine ....,m-a intrebat :vrei sa facem anestezie? am crezut ca nu aud bine.....am ridicat capul si am spus daaaaa, va rooog, ... Au mai fost vreo 2 contractii puternice pana a ajuns. doamna dr anestezist....s-a miscat extraordinar de repede,iar in 2 minute nu am mai simtit durerea.....doar contractia, Denis care vroia cu orice chip sa iasa afara..... asa ca a venit momentul sa intru in apa....in sfarsit.....
De cate ori ma gandeam la momentul nasterii imi imaginam acest moment , cand voi sta in apa,imi imaginam ca ca acea cada e cu adevarat magica , o priveam ca pe o salvare, ca o data ajunsa in apa toate durerile, tot chinul va disparea....m-au ajutat sa ma ridic de pe masa...., trebuia sa cobor pe niste scarite , sa mai merg jumatate de metru apoi in cada....ce credeti ca am mai coborat scaritele?...eram atat de disperata sa ajung in cada ca am facut un pas mare de pe scara direct in cada, dl. dr si ceilalti din incapere au ramas cu gura cascata :o ca isi imaginau ca eram asa, ca un ou fragil pe care il tineau din toate partile sa nu se sparga ....asa ca saltul meu de pe masa direct in cada i-a luat pe toti prin surpridere.
Stiam eu de ce eram atat de disperata sa ajung in apa.....apa calda , cada mare , eu libera , puteam sa stau cum vreau, pluteam in apa, in sfarsit ma puteam relaxa, ma linistea apa, ma incalzea, toti muschii mei erau complet relaxati , asteptam acum sa vad cum e pe timpul contractiilor, era bine, deja incepusem sa preiau controlul asupra corpului meu, la contractii nu mai aveam dureri , bulbucii imi faceau un masaj incredibil de relaxant , trebuia doar sa imping, era greu dar nu imposibil.....Sorina ma poza, imi facea poze de zor, ma punea sa zambesc ....ha, ha , ha, foooarte amuzant Sorina . Dl. doctor m-a ajutat, m-a incurajat, imi spunea ca aproape am terminat, ca mai avem foarte putin , sa mai fac un efort si e gata.....dar nu mai credeam ,asta imi spunea de cateva minute si nu se mai termina ....dar am vazut-o pe Sorina care zambea si mi-a zis :hai Ramona ca il vad s-a apropiat cu aparatul sa surprinda acele momente...atunci am stiut ca trebuie sa-mi dau si sufletul ca suntem la final......
in acel moment domnul doctor a zis : ce zici? il chemam pe tatic sa vada si el , sa-l punem sa taie cordonul.?...desi eu initial nu eram de acord ca tati sa asiste, pentru ca nu vroiam sa ma vada suferind...in acel moment mi-am dat seama ca as fi o egoista sa nu-l chem , apa era curata, eu eram bine nu sufeream chiar imi doream ca el sa participe acum la final....problema e ca tati nu mai era de gasit....el crezand ca totul va decurge ca la prima nastere (adica va avea de asteptat cateva ore bune) s-a dus sa mai rezolve niste probleme , asa ca a ratat marele moment.
Asa ca ne-am continuat treaba , denis vroia cu orice pret sa iasa, asa ca ne-am unit fortele si........ incredibil, simteam efectiv cum a iesit....de ce mi se pare incredibil? pentru ca la Raisa nu am simtit asta.....toata zona de jos era amortita, am fost taiata , apasata pe burta , nu am impins , nu am simtit ca iese , pur si simplu pe ea am vazut-o la dl. dr in brate,, fara sa-mi dau seama cand si cum a iesit....acum a fost altfel.....eu am participat pur si simplu la nasterea copilului meu...pur si simplu Denis plutea in apa, legat de mine prin cordomnul ombilical iar eu l-am luat in brate si l-am pus pe pieptul meu., nu aveam curaj sa-l iau , dl. dr imi spunea poti sa-l iei in brate ....credeam ca-mi sare inima din piept, nu va imaginati ce inseamna asta, nu stiu ce era in mintea mea in acel moment , cum sa te mai gandesti in acel moment ca poate cu cateva minute ai suferit?
Pret de cateva minute am stat cu Denis lipit de mine, l-au lasat asa pe mine cat am vrut? apa era limpede ca lacrima, si Denis curat , nu am avut nevoie de epiziotomie, nu m-am rupt , apa a ajutat mult la intinderea pielii, la dilatatie.
Ne-am mai balacit un pic in apa , bebe era atat de linistit se simtea foarte bine la mine in brate, nu plangea ci doar incerca probabil sa inteleaga ce se petrece in jurul lui, era putin buimac dar se simtea in siguranta la mine in brate....intr-un final i s-a taiat cordonelul si l-am dat doamnei doctor Bucur sa-l consulte....am iesit si eu, m-au invelit intr-un prosop si m-am urcat iar pe masa, unde am mai stat vreo ora sa ma odihnesc....
L-am sunat si pe tatic , care nu pricepea ce vreau sa spun: cum adica... gata? asa repede? cand ? cum?....vin acum...
apoi am venit in camera, sotul meu si de aceasta data a venit cu un buchet imens de trandafiri de toate culorile: alb, rosii, galbeni , roz, inca i se citea nedumerirea pe fata, parca tot credea ca e o gluma, pentru ca practic totul s-a derulat fff repede, la ora 5 m-am internat iar la ora 6.20 am nascut, iar eu eram fresh, ma simteam excelent, mergeam , radeam chiar nu ma mai durea nimic.
.
Vreau sa multumesc din tot sufletul domnului doctor Mohamed Zaher , care mi-a fost alaturi la prima nastere, pe timpul sarcinii si la cea de-a doua nasterie, ii multumesc ca mai mult decat medic, a fost prieten , m-a ajutat, mi-a dat incredere si a facut ca cele mai importante evenimente din viata mea sa fie cu adevarat de neuitat.
Multumesc Sorinei care mi-a fost alaturi in toiul noptii desi are doi copilasi mici acasa, prezenta ei a fost ca aerul pentru mine, multumesc Anei ,domanelor dr intregului personal de la Isis care au avut grija de noi cat am stat in maternitate.
eeee, dragele mele, cam asta ar fi povestea mea, probabil ca va intrebati cum a reactionat Raisa? Raisa isi iubeste fratiorul, foarte mult , numai ca va trebui sa inteleaga ca bebe Denis nu e una din papuselele ei de acasa, e un pui de om de care trebuie sa avem mare mare grija. E un membru al familiei cu drepturi depline care are nevoie de toata atentia si dragostea noastra si sunt sigura ca nu-i vor lipsi niciodata.
Ultima oară modificat de SorinaV pe Mie Sep 01, 2010 11:35 am, modificat 1 dată în total.
SorinaV
 
Mesaje: 14
Membru din: Mar 04, 2009

Re: Nasterea prin hipnoza

Mesajde SorinaV » Mie Sep 01, 2010 11:34 am

Povestea noastră
de Liv » Mar Sep 29, 2009 7:59 pm

Iată că au trecut deja 11 zile de când a venit pe lume iubirea vieţii mele şi eu incă nu am reuşit să scriu povestea noastră. Sper să reuşesc astăzi, deşi la cum se prezintă mândra, s-ar putea să n-am şanse.
Nati s-a hotărât să vină cu câteva zile mai devreme decât o aşteptam noi, fapt care pe mine m-a bucurat din cel puţin două motive: 1. ultima săptămână de sarcină a fost destul de grea, în sensul că eu devenisem greoaie în mişcări, nu prea mai dormeam bine noaptea fapt care conducea, inevitabil, la o stare de irascibilitate pe timpul zilei, etc; 2. oricât de pregătit psihic ai fi pentru momentul naşterii, tot există multe întrebări care îţi trec prin minte şi la care nu ai răspuns, tot se mai găseşte câte ceva de făcut, răbdarea atinge limitele superioare şi te părăseşte de tot.

Singurică mi-am dat seama că organismul meu se pregăteşte pentru naştere, deşi nu mai trecusem prin asta. Totul a început în după-amiaza zilei de 17 septembrie. Aşadar, după nouă luni superbe de sarcină, se apropia marea clipă a întâlnirii cu puiul meu. Urma să mă întâlnesc cu acea mică gărgăriţă ale cărei picioruşe le-am simţit de atâtea ori înghiontindu-mă în burtică, ale cărei mânuţe le atingeam la fiecare mişcare şi pe care tati le pupa ori de ori avea ocazia. Urma să ţin în braţe acest pui de om, acest pui creat de mine, sânge din sângele meu, parte din sufletul meu. De fapt, greşesc spunând parte din sufletul meu. Ea este întregul meu suflet, întregul meu univers.

Revenind...in după-amiaza zilei de 17 sept m-am aşezat în pat, încercând să dorm obişnuitul somn dinainte de plimbare. Doar că nişte dureri vagi de mijloc care se tot repetau mi-au dat de gândit şi mi-au răpit şi somnul. Burtica nu se contracta, în schimb mă durea spatele exact ca la menstruaţie (cu această ocazie mi-am amintit cum e, că uitasem 9 luni de zile şi tare bine a fost). Am luat un no spa, nu mă durea f tare, doar că se tot repetau. Am ieşit liniştită în oraş, la plimbare, cu gândul că e o alarmă falsă. Dar n-a fost.
Vazând acestea, cu o emoţie de nedescris, l-am sunat pe dl dr, care mi-a spus să mai iau două no spa şi să ne vedem la ora 20 la isis. Era ora 18. Vă imaginaţi, cred, că nu mai aveam pic de stare. De nerăbdare, mi s-a făcut foame, drept urmare am mers să mâncăm. Mare greşeală, mi-a venit totul înapoi când s-au intensificat contracţiile. Sfat: nu mâncaţi în travaliu, eventual beţi un suc dulce.
Deşi parcă în reluare, au trecut şi cele două ore şi a venit momentul să mergem la Isis. Ca un făcut, înainte de a ajunge la clinică, nu mă mai durea nimic, nu mai simţeam nicio contracţie, mă simţeam în mare formă. Vă daţi seama cât eram de dezamăgită. Vroiam din tot sufletul ca în noaptea aceea să îmi aduc pe lume bebeluşul, îmi doream din tot sufletul să aud din gura domnului doctor că marele moment a venit. Dar eram dezamăgită pentru că, aşa cum spuneam mai sus, nu mă mai durea nimic (de teamă, cred). Şi totuşi...a venit domnul doctor, m-a luat la control şi mi-a spus că încă suntem foarte la început, dar că în noaptea aia nu îmi mai dă drumul acasă. Marile cuvinte pe care le aşteptam de atâta timp. Am început să tremur...de emoţie...de nerăbdare...de teamă. Marele moment era atât de aproape. Mai aveam atât de puţin până la întâlnirea cu cea care avea să devină instantaneu marea iubirea a vieţii mele.

După aceasta, timpul parcă a început să capete altă dimensiune. Deja nu prea mai realizam ce mi se întâmplă, mă simţeam foarte nerăbdătoare să se termine totul şi să pot privi şi strânge în braţe rezultatul final, pe bebeluşa mea cea dulce. Ştiu că mi s-a dat cameră, soţul a plecat după bagaj, iar eu am intrat la monitorizare. Începusem deja să simt destul de intens contracţiile, însă era suportabil. După monitorizare, am ajuns în cameră, între timp venise şi soţul cu laptopul, aşa că am intrat pe forum, că doar promisesem că o să îmi petrec o parte din travaliu cu noua mea gaşcă de prietene fenomenale pe care le-am întâlnit atât de neaşteptat dar de care am prins un drag imens. Niciodată în viaţă nu m-am gândit şi nici nu am crezut că pe net poţi lega prietenii atât de intense şi de frumoase şi mai ales pure, adevărate. Vă mulţumesc, dragele mele, pentru tot sprijinul pe care mi l-aţi acordat în acele momente, pentru mine a însemnat enorm să vă ştiu alături, să ştiu că trăiţi şi voi cu mine cel mai frumos moment din viaţa mea. Încă o dată mulţumesc.
Şi după puţin timp de stat pe forum a apărut Sorina. Mie mi-a fost jenă să o deranjez, dar ea, drăguţa, a venit. Şi nu am cuvinte suficiente să-i mulţumesc. Nu ştiu, sincer, cum ar fi decurs travaliul şi naşterea dacă nu aş fi avut-o pe Sorina lângă mine. Ea m-a ajutat enorm. De fapt enorm e puţin spus, credeţi-mă. E drept că până să vină Sorina m-a ajutat soţul, a încercat el mititelul să mă maseze când venea o contracţie dureroasă, dar nu se pricepea la fel de bine ca Sorina. Si de când am intrat pe mâinile ei şi am început exerciţiile de relaxare, am intrat într-o altă lume. O lume în care urma să îmi primesc bebeluşul într-un timp cât mai scurt.
Timpul a trecut destul de repede. Am resimtit contractiile, nu pot sa zic că nu, doar că în timpul lor o ascultam pe Sorina si respiram cum îmi spunea ea, astfel incât am trecut destul de uşor peste prima parte a travaliului. Partea mai dificilă a venit când m-am mutat în sala de naşteri pentru ca dl dr. să-mi rupă membranele. Pe masa de naşteri mi s-a părut că timpul trece în reluare. Auzeam ca prin vis cum se umple cada cu apă şi abia aşteptam să intru să mă bălăcesc. Doar că nu mai zicea nimeni odată să intru în apă. Dl dr cred că fugise de lângă mine ca să vă ţină pe voi la curent cu ce se întâmplă. Deja contracţiile deveniseră foarte dureroase şi parcă nici nu mă mai puteam concentra. În cealaltă sală mai era o graviduţă care se internase odată cu mine şi o auzeam cum ţipa mititica, speram ca eu să nu ţip. Dar am ţipat, ohooo, ce-am mai ţipat. A doua zi m-am trezit cu o durere în gât, de nu mai ştiam de mine.

Dar să revin la masa de naşteri...acolo mi s-a părut cel mai greu, pentru că eram nerăbdătoare să intru în apă. Într-un final, am auzit şi cuvintele magice care îmi dădeau ok-ul la bălăceală. Ce bălăceală, frate, cui îi ardea de aşa ceva? Sorina, sărăcuţa, se tot chinuia să mă readucă în starea de relaxare, dar eu deja îmi pierdusem concentrarea, vroiam să se termine odată, simţeam că nu mai pot. Am încercat să împing, dar nu puteam, îmi era şi frică şi jenă. Senzaţia pe care am simţit-o a fost exact aceea de la constipaţie (mă scuzaţi, dar aşa este). Nu trebuie să vă fie jenă, trebuie doar să ascultaţi indicaţiile celor din jurul vostru şi totul va decurge perfect. Eu am pierdut f multe contracţii pentru că nu împingeam corect, cred că l-am exasperat pe dl dr.
La un moment dat, între două contracţii, l-am rugat pe dl dr să facă ceva să-l scoată pe bebe de acolo, că eu nu mai pot. La care dânsul, extrem de drăguţ şi foarte pe fază, m-a întrebat: ce preferaţi, forceps sau vacuum? Ha, auzind acestea, m-am ambiţionat, mi-am dat seama că e incorect faţă de bebeluşul meu ca el să se lupte singurel să iasă iar eu să nu îl ajut deloc. Şi am lăsat deoparte orice jenă şi am început să ascult indicaţiile Sorinei şi ale dlui doctor şi am împins cum trebuie.
Şi la ora 2 fix, Nati a venit pe această lume. Şi după ce a lăsat-o puţin să se bălăcească, dl dr mi-a pus la piept cea mai mare minune din viaţa mea. Nu există cuvinte să pot exprima ce am simţit în acele clipe. E indescriptibil. M-am uitat la ea cât e de micuţă, cât e de firavă, perfectă. Şi e a mea, e din mine, e pentru mine. Abia atunci, cu lacrimi în ochi, m-am uitat la soţul meu care a fost în permanenţă lângă mine şi a filmat tot. Nici până acum nu m-am uitat la acea înregistrare, nu am avut curaj, nu ştiu de ce.
Apoi dl dr l-a pus pe tati să-i taie cordonul fetei. Curajos tati, n-a leşinat.
Mi-au luat-o destul de repede de la piept, pentru că trebuia recoltat sânge pentru celulele stem.
Apgar 10, 3300 gr, 51 cm. Perfectă. A mea. Un puzzle de celule şi molecule aşezate în aşa fel încât să creeze frumuseţea perfectă. Frumuseţea Nataliei.

Iată că au trecut 11 zile de atunci, 11 zile în care viaţa mea s-a schimbat radical, a căpătat alt sens. Mai bine zis, abia acum a căpătat sens. Parcă până acum am trăit degeaba. Momentele pe care le credeam eu fericite în trecut nu se compară cu fericirea unui zâmbet al Nataliei. Nici cei mai renumiţi compozitori ai tuturor timpurilor nu au reuşit să redea în creaţiile lor frumuseţea şi puritatea unui chicotit de copil. E superb, indescriptibil. Şi merită orice efort, orice durere, orice chin. Deja le-am uitat, au rămas în mintea mea ca nişte amintiri plăcute, au fost „sacrificiul” meu pentru a putea să ţin în braţe acest miracol al vieţii.

Şi pentru asta aş vrea să mulţumesc în primul rând Domnului Doctor Mohamed Zaher, care a fost alături de mine pe tot parcursul sarcinii, mi-a răspuns cu mult calm la toate întrebările şi nelămuririle mele. Mi-a dat ocazia să cunosc nişte persoane minunate care mi-au devenit prietene cu adevărat şi pe care abia aştept să le revăd. Aş vrea să îi mulţumesc pentru că este capabil să îşi formeze o echipă cu adevărat profesionistă, echipa Isis, pe care te poţi baza în orice moment.
În egală măsură, vreau să îi mulţumesc Sorinei pentru că s-a dovedit a fi un om extraordinar, o prietenă de încredere şi o profesionistă desăvârşită.
Şi vă mulţumesc şi vouă, zuze forumiste, că aţi pierdut o noapte din viaţa voastră pentru a trăi alături de mine frumoasele momente ale naşterii Nataliei.
Dragii mei, chiar nu am cuvinte să vă mulţumesc!
SorinaV
 
Mesaje: 14
Membru din: Mar 04, 2009

Re: Nasterea prin hipnoza

Mesajde SorinaV » Mie Sep 01, 2010 11:37 am

Pe Andreea am prins-o cam la sfarsit, dar povestea ei ilustreaza rolul pregatirii anterioare.

Cum a venit pe lume Diana, printesa noastra razboinica
de andreea_deya » Dum Ian 10, 2010 4:42 pm

Un strop de dorinta ... o farama de credinta ... un pic de dragoste cu pulbere de pasiune ..... asa apar copiii...

Un miracol ptr care nu trece zi sa nu fiu recunoscatoare. Noua luni de vis impreuna ... tu si cu mine, eu si cu tine ... un singur chip ... doua suflete. O binecuvantare ce ne-a schimbat viata intr-o clipa. Am simtit cum toata dragostea pamantului ma invaluie ... am primit atata iubire, si la randul meu aveam atata iubire de dat... Au fost noua luni de bucurie dar si de teama ca totul sa fie bine, de curiozitate si nerabdare sa te cunosc si sa te tin in brate ....

Si uite asa a venit ziua cea mare, o zi de sarbatoare pentru noi, ziua de 16 decembrie 2009 in care te-ai nascut, ti-ai lasat aripile si ai coborat printre noi, ingerasul meu. Desi socotelile din carti prevesteau ca vei sosi de Craciun sau cel mai probabil de revelion, inca o data s-a dovedit ca acolo undeva, exista o vointa mai presus de noi si puterea noastra. Si parca ai stiut ca am terminat toate pregatirile si ca nu ne mai ramanea nimic de facut decat sa te asteptam, astfel ca a doua zi dupa ce am facut sfestanie ptr a te primi intr-o casa curata, asa cum meriti, te-ai hotarat sa vii.

Desi toata sarcina am fost convinsa ca ne vom intalni noaptea, tu ai fost foarte matinala. Astfel, totul a inceput la 6:30 dimineata. In timp ce dormeam, in vis am avut senzatia ca am auzit „poc” si ceva s-a rupt in mine ... nu mi-am dat seama pe moment, ptr ca imi imaginasem ca lucrurile vor decurge cu totul altfel, insa de fapt se rupsese apa. Nu aveam nici-un fel de durere, de aceea in momentul in care ne-am hotarat sa plecam la clinica, era cat pe-aci sa plec fara bagaj deoarece eram mai mult ca sigura ca e o alarma falsa, ca ma voi intoarce acasa, ca mai avem de asteptat. Probabil ca din cauza emotiilor nici nu mai gandeam prea logic, ptr ca stiam prea bine ce avea sa urmeze, citisem si invatasem foarte mult pe tema asta. Asa ca am pornit cu tot cu bagaj si tatic spre clinica. Tot drumul am facut numai glume iar la Isis prima persoana care m-a intampinat a fost Ana, cu figura ei calma si linistitoare ... nici nu avea cum sa se anunte altceva decat o zi frumoasa. Eram toata un zambet ... doamna care ne-a condus la camera chiar a ramas uimita si m-a intrebat: „ati venit sa nasteti? Da chiar nu va doare nimic? Ca tare mai alergati pe scarile astea?”.

Ne-am instalat, m-am schimbat si apoi am ajuns in sala de nasteri. M-au pregatit de monitorizare dar se pare ca in afara de bataile inimii tale nu prea aveau ce sa urmareasca ptr ca la mine contractiile lipseau cu desavarsire. La control mi s-a spus ca nici dilatatie nu era (abia un amarat de 1 cm). Eu eram tare vesela, stateam la povesti cu tati dar nu stiam ca de fapt situatia mea nu se anunta tocmai bine. Din cauza ca s-a rupt apa insa nu aveam contractii deloc, avea sa ma astepte un travaliu mai lung si mai dureros, iar venirea ta era prevazuta undeva pe dupa-amiaza. Au inceput apoi cateva contractii pe care aproape nici nu le simteam ... foarte usoare si neregulate. M-au scos de la monitor in ideea ca va mai dura ceva pana la intalnirea noastra iar tati a plecat un pic sa manance. Nu a intarziat mult, poate 30 minute, insa cand s-a intors, in loc sa ma gaseasca zambitoare si linistita cum ma lasase, eu deja eram cuprinsa de dureri. Durea destul de tare, dar el mi-a fost aproape. M-a ajutat mult, m-a incurajat, facea glume ... i-am auzit paraind oasele mainilor de tare ce il strangeam din cauza durerilor, insa nu s-a plans. La un moment dat am simtit ca nu mai pot. Ii ceream lui tati sa apese pe buton si sa puna pauza durerilor, sa ma odihnesc cinci minute si apoi o luam de la capat. Dar bineinteles ca nu exista un asemenea buton ...ce bun ar fi fost unul...Am avut cateva momente de panica intrucat m-am gandit ca daca la inceputul travaliului durerile sunt atat de puternice, oare cum vor fi cele de la final? Simteam ca nu aveam sa fiu in stare sa suport ce urma, insa ceea ce nu stiam eu era faptul ca ajunsesem deja la final, iar eu credeam ca e abia inceputul. Daca as fi stiut, mi s-ar fi parut totul mult mai usor.
Vazandu-ma ca totusi a inceput sa ma doara, m-au suit pe masa si m-au mai controlat o data. Nimeni nu se astepta ... surpriza ... ajunsesem deja la 8 cm. Nu se gandea nimeni ca intr-un interval atat de scurt de timp ( 2-3 ore) aveam sa parcurg un drum care se anuntase atat de lung ... Daca stau sa ma gandesc nu cred ca am avut parte de mai mult de 10-15 contractii cu adevarat dureroase ... Din acest moment totul s-a derulat pe repede inainte. Cand am auzit ca eram de fapt la finalul travaliului am prins putere si curaj. Intre timp sosise si Sorina, care cu vorbele ei dulci m-a purtat pe un taram mult mai linistit. Deja nu mai realizam ce se intampla in jurul meu, nu ma mai interesa, stiam ca nu mai e mult pana te voi strange in brate. Nu am auzit decat ca s-a dat drumul la apa in cada intr-o mare viteza. Dumnezeu mi-a ascultat dorinta si m-a ajutat sa pot naste in apa. Am sperat pana in ultima clipa ca vei primi balaceala despre care ne-ai spus in povestea sarcinii. Si asa s-a intamplat. A fost un adevarat miracol ... din momentul in care am intrat in acea apa calda, pur si simplu nu am mai simtit nici-un fel de durere. Aveam impresia ca am fost anesteziata. In ciuda faptului ca eu imi imaginam ca voi sta mai mult in apa, totul a fost foarte rapid, nu a durat mai mult de 2-3 contractii. In momentul in care mi s-a spus ca esti pregatita sa vii, am facut un ultim efort si intr-o clipa erai deja in bratele mele. A fost atat de usor ... atat de frumos ... tati era atat de emotionat incat nu a scos nici-un sunet ... dar eu stiam ca e acolo cu noi. 11:55 prima noastra intalnire, prima data cu adevarat in trei ... ce moment sublim ... ce senzatii, ce sentimente ... sunt sigura ca vor ramane la fel de vii pana la sfarsitul vietii.

Dorinta nemarginita ... un munte de credinta ... o mare de dragoste cu valuri de pasiune ..... asa ai aparut TU, iubita noastra Diana.
SorinaV
 
Mesaje: 14
Membru din: Mar 04, 2009

Re: Nasterea prin hipnoza

Mesajde fanuta » Mie Sep 01, 2010 12:21 pm

Continuam, bineinteles, pentru ca am de gand sa mai fac un copil si sa-l nasc tot natural.
Pai e vorba de doua travalii. Primul a fost lung(28 de ore), dar suportabil pentru ca am facut peridurala, dar al doilea, de vreo 5 ore doar, a fost...ingrozitor...
e76ecbc004a5721631839daab6368e6f
fanuta
Boboc
Boboc
 
Mesaje: 192
Membru din: Aug 29, 2007

Re: Nasterea prin hipnoza

Mesajde mischaela » Mie Sep 01, 2010 12:25 pm

sunt impresionante postarile ....
dar concluzia e aceeasi ... dai un ban stai in fata ...
personalul de la aceasta maternitate e "scolit" cumva la maternitatea de groaza din constanta ...
nu de alta dar nu cunosc pe nimeni care sa imparta laude pentru locul ala ... ( doar poate o persoana activa pe forumul asta care a avut norocul ...sa nasca oarecum pe scari ... la un sfert de ora dupa ce a ajuns acolo )
...
e interesant cum se transforma omul ... de la " hai impinge .. cand ai stat cu cracii in sus ti-a placut " ... la ... " draga mea hai ca poti" ...
nu vreau sa generalizez ... stiu ca nu toata lumea e asa ... dar din pacate ele exista ... a existat una si la capul meu cand mai aveam un pic si muream pe masa de nasteri.

in concluzie ... doamnelor si viitoare doamne ... pe la 20 de ani e bine sa incepeti sa puneti ceva banuti separat la punga ... nu de alta dar poate va exista vreo nastere in viitorul vostru ... si cum banii platiti la asigurarile de stat sunt inutili ... asta e.
Avatar utilizator
mischaela
Membru cu Tradiţie
Membru cu Tradiţie
 
Mesaje: 15744
Membru din: Iul 21, 2007

Re: Nasterea prin hipnoza

Mesajde liliana_t » Mie Sep 01, 2010 12:36 pm

Fetele mele,
povestile expuse de Sorina sunt graitoare,sunt frumos aranjate in pagina, fiindca mamele asa au inceput jurnalele micutilor.

Oare promovam nasterea sub hipnoza?
Oare promovam o maternitate?
Nu!
Promovam un mod de a naste decent!
Ar trebui sa nu mai existe frica de nastere!
Sa nu se mai considere ca nasterea este un act strict medical, unde noi nu suntem implicate!
Ar trebui sa stim ca frica in viata ne ajuta!
Frica poate fi depasita numai daca iti doresti asta!
Cum?
Nu lasa lucrurile la voia intamplarii.
Afla concret lucrurile de care iti este teama .
Intelege de unde vine teama ta si vezi daca poti schimba ceva .
Afla care este rolul tau in formarea unei expriente pozitive si lucreaza la planul tau.
Informarea este cea care ne ajuta, personalizarea situatiei si curajul de a incerca sa fii altfel decat altii si sa intri in relatii bazate pe respect.

Sunt atat de multe femei care au experiente negative despre nastere, incat aleg din start operatia cezariana.
Nu asta ar fi problema, ca aleg operatia , ci faptul ca aleg modul cel mai simplu , cand defapt,ca in orice situatie stresanta din viata,lucrurile care ne aduc adevaratele satisfactii, nu intotdeauna sunt cele mai simple si la indemana oricui.
Haideti sa schimbam cu toate cate ceva in sistemul medical.
Numai daca cerem si suntem informate,vom reusi.
Eu, dupa cum spuneam ,am ales sa arat un alt mod de a naste, este adevarat-poate putin costisitor pentru unii.Dar doar asa cei care se afla in sistemele de stat vor realiza ca numarul nasterilor se reduce, ca numarul adresarilor scade, vor constientiza ca ar fi cazul sa schimbe ceva:atidutine, conduita,respect.
liliana_t
 
Mesaje: 28
Membru din: Aug 31, 2010

Re: Nasterea prin hipnoza

Mesajde liliana_t » Mie Sep 01, 2010 12:49 pm

fanuta scrie:Continuam, bineinteles, pentru ca am de gand sa mai fac un copil si sa-l nasc tot natural.
Pai e vorba de doua travalii. Primul a fost lung(28 de ore), dar suportabil pentru ca am facut peridurala, dar al doilea, de vreo 5 ore doar, a fost...ingrozitor...

Fanuta, de ce ingrozitor si iti voi traduce ce s-a intamplat si ce poti schimba daca esti informata.

Legat de ce spunea Mishaela,
surprinzator cum se poate schimba persoanalul!!
Cum poate deveni calm, ingaduitor si empatic!
Si acum sa revin la hiba sistemului sanitar?
O sa va dau exemplul cel mai elocvent:
Copiii stiu intotdeauna cand gresesc, dar asta nu inseamna ca daca un parinte ii permite, el nu va avea o atitudine lipsita de anumite reguli de bun simt, sa zicem.
Asa este si in sistemul sanitar, ne lovim de hibe(salariul,conditii,materiale,sefi,directori)si atunci cadrele medicale nu sunt motivate(sa zicem) dar de cele mai multe ori sunt preluate ritualuri,atitudini pe care le gasesc in acea institutie,iar a naste o gravida, pentru multi inseamna, doar o alta gravida care imi da de lucru in cele 12 ore de serviciu.
Din pacate!
Asta nu inseamna ca nu sunt oameni deosebiti si in sistemul de stat,pe aceia ii puteti gasi cu o vorba buna fie in maternitate de stat sau privata si voi stiti asta.Conteaza OMUL si nu LOCUL!

Tu spuneai ceva de cadrele scolite in Constanta? Nu am inteles exact la ce te referi, te rog detaliaza. [:)]
Voi spune ca personalul unei clinici private este atent selectionat, in Isis nu sunt toate din Constanta (galati, Medgidia,Satu-mare,colega venita din Germania, Republica Moldova)
Iti spune oare ceva acest lucru? [:)]
Personal,
imi indica o selectie.

Daca sa strangem bani ptr o nastere de la 20 de ani ?
Off, nu-i chiar asa.
Candva spuneam ca ,,schimbarea vine din noi'' si spun in continuare , de la fiecare din noi.
Pe mai multe planuri fiecare incercam sa schimbam ceva, adresarea catre un sistem privat, din pacate, daca sistemul sanitar de stat nu se schimba si nu arata respect fata de pacient si actul medical in sine, ar putea fi o optiune la un moment dat, asa cum spuneam si in postul anterior.
liliana_t
 
Mesaje: 28
Membru din: Aug 31, 2010

Re: Nasterea prin hipnoza

Mesajde mischaela » Mie Sep 01, 2010 1:03 pm

in mare parte ai dreptate ...
despre maternitatea din constanta ... ce pot sa zic e un fel de bronx al maternitatilor romanesti ... si imediat m-am gandit ca este personal din belsug acolo disponibil pentru maternitati particulare. Dar intradevar asa cum majoritatea medicilor isi iau la cabinetele lor ori personal dragut si amabil dar si experimentat ... asa cred ca s-a intamplat si acolo.
Despre HIBA sistemului sanitar ... oricat de prost platit ai fi, oricat de grea ar fi ziua ta, eu una va admir poatepentru ca nu as putea practica niciodata meseria asta ... trebuie sa fii cu adevarat DOBITOC MAGAR SI NESIMTIT sa faci remarci la capul gravidei care naste ... ca ... i-a placut tare momentul procreerii ... . Si daca pe vremea lui ceausescu ... nu-i pasa nimanui ... si mai ales orice interventie in zona aia a corpului eraori tabu ori pacat de moarte ... de ce nu se face ceva acum ...
Pur si simplu imi dadeam sufletul acolo, asteptam seful de sectie sa vina de acasa ... cu satarul ... iar personajul respectiv s-a gasit sa faca remarca ...
Ce e drept a fost data afara imediat dar ... in ce lume traim? se mai poate schimba? intr-o suta de ani poate ... deja au trecut 20 de la revolutie.
Avatar utilizator
mischaela
Membru cu Tradiţie
Membru cu Tradiţie
 
Mesaje: 15744
Membru din: Iul 21, 2007

Re: Nasterea prin hipnoza

Mesajde jo_ana » Mie Sep 01, 2010 2:29 pm

mischaela scrie:
in concluzie ... doamnelor si viitoare doamne ... pe la 20 de ani e bine sa incepeti sa puneti ceva banuti separat la punga ... nu de alta dar poate va exista vreo nastere in viitorul vostru ... si cum banii platiti la asigurarile de stat sunt inutili ... asta e.


Nu e suficient...eu am dat...multi si? medicul care m-a monitorizat o saptamana in spital, NU A VENIT LA NASTERE, desi m-a trimis pe un ton glumet sa-l caut pe dr. cutare. Cand l-am gasit, cu ajutorul femeii de serviciu de pe hol, am constat ca e vorba despre anestezist, si m-am trezit la Terapie intensiva, la pregatiri pentru cezariana...ai mei nu stiau NIMIC!...noroc ca ma loveste uneori cate-un bad feeling, si-am sunat cu injectia in brat, sa vina sotul ca am impresia ca... Operatia a efectuat-o o dr. cu care n-am avut a face, decat dupa...cu plicul, evident!
Sa povestesc si despre tratamentul ulterior...nu in ce ma priveste, ci in ce-l priveste pe copil?...ca pe terapie intesniva, asistentele erau in salon cand alimentau bb-ii, si cand le administrau tratamentul...o stiu, penrtu ca 2 saptamani am navetat salon-TI pentru a-mi alapta copilul, iar ele erau de negasit. Bipaiau aparatele si incubatoarele, dar ia-le de unde nu-s!

Spitalele particulare, te primesc, dar numai daca nu ai sarcina cu risc, sau probleme grave...nimeni din sistemul privat nu-si ia responsabilitatea atunci cand sunt probleme serioase cu gravida sau fatul.

Si ca sa ma inscriu in topic, cred ca e o metoda buna sa te hipnotizeze cineva, dar sa iesi din hipnoza, numai cand ai ajuns acasa...desi, in situatii exceptionale, n-ar fi tocmai de dorit!

Da, chestiile pe care le povestesti, Lili, suna interesant, dar cum zicea Miha...cred ca suntem departe de a implementa un sistem ca cel descris de tine...nu stiu, pare de vis, iar la noi se adeveresc mai degraba, cosmarele...Nu, oamenii nu se schimba...oamenii isi poarta amprenta peste tot, in orice activitate...iar acel cadru medical care onoreaza actul medical doar de dragul banilor, mai bine sa nu o faca! E mai grav decat(incerc o comparatie) atunci cand o educatoare, e violenta cu un copil, doar pentru ca primeste 650 lei/luna...si n-are de unde sa primeasca nici spaga.

In alta ordine, bine-ai revenit. Lili!
jo_ana
Membru de Onoare
Membru de Onoare
 
Mesaje: 6744
Membru din: Mai 11, 2006

Re: Nasterea prin hipnoza

Mesajde SorinaV » Mie Sep 01, 2010 3:23 pm

La primul baietel, si eu am nascut in maternitatea din Cta si nu stiu cum s-a intamplat, dar eu am avut parte de o poveste frumoasa. Si nici n-am dat bani, decat medicului si unei infirmiere dragute care m-a ajutat imediat dupa ce am nascut, sa ma cobor de pe targa, sa ma duc la toaleta, etc. Aveam bani pregatiti, dar asa sunt eu, nu stiu sa dau sau sa primesc, pana ma dezmeticeam eu, asistentele ieseau din salon. Poate asa a fost sa fie, poate nu, dar cred ca tine putin si de atitudinea mamicilor. Important este sa stii ca ai niste drepturi care trebuiesc respectate, indiferent unde te-ai afla. Si atat timp cat tu esti relaxata in timpul travaliului, iti vezi de treaba ta, nimeni n-ar avea ce sa comenteze. Eu pornisem pregatita si hotarata sa am parte de o nastere frumoasa, asa cum mi-o doresc, si asa am avut. Da, in spitalul de stat, bronxul maternitatilor cum ii spuneti voi, sala de travaliu comuna cu alte 5 mamici. Am avut cu mine lumanari parfumate, am avut cd-ul cu muzica de relaxare, a fost cum am vrut eu.
SorinaV
 
Mesaje: 14
Membru din: Mar 04, 2009

AnteriorUrmătorul

Înapoi la Nasterea