CE ESTE RAHITISMUL?
Ce copii sint expusi riscului de a face rahitism?

In sens larg, denumirea de rahitism cuprinde un grup de boli, care au in comun insuficienta mineralizarii (cu calciu si fluor) a tesutului osteoid la un organism in crestere.

In practica, ceea ce se intilneste frecvent este rahitismul carential - prin deficit de vitamina D - care poate fi definit ca o tulburare metabolica avind ca si consecinte afectarea cresterii osoase si aparitia de deformari scheletice.

Vitamina D patrunde in organism prin alimentatie (ficatul, galbenusul de ou, pestele)sau poate fi sintetizat de catre acesta sub actiunea razelor solare (radiatiilor ultraviolete). Sugarii alimentati exclusiv la sin sau cu lapte de vaca nefortificat nu primesc cantitati suficiente de vitamina D. Expunerea la soare este conditionata de climat, de obiceiuri culturale, iar poluarea si fumul de tigara influenteaza negativ rata sintezei de vitamina D in organism (in marile metropole si zonele industriale rahitismul carential a devenit endemic).De aceea, suplimentarea cu preparate medicamentoase de vitamina D este absolut necesara pentru toti copiii, incepind de la 2 saptamini dupa nastere. Modalitatea veche de administrare injectabila, la interval de doua luni a vitaminei D a fost inlocuita cu administrarea zilnica a unei solutii orale, modalitate mult mai fiziologica si mai putin traumatizanta pentru copii. Trebuie ca parintii sa inteleaga importanta administrarii constante a dozelor prescrise de medic si a duratei indelungate a tratamentului (pina la 18-24 de luni).

Rahitismul este o boala a perioadei de crestere, instalindu-se predominent in perioada 3 - 6 luni de viata; exista si forme cu debut tardiv, pina a 2 ani. Cei mai expusi riscului de imbolnavire sint copiii nascuti prematur, care au ritm crescut de crestere si rezerve de calciu si fosfor reduse la nastere. Alti factori favorizanti sint : lipsa de expunere la soare a copilului, excesul de fainoase in alimentatie, diferite boli (renale, hepatice, digestive) sau tratamente (preparate cortizonice sau fenobarbitalul). Alimentatia cu lapte matern scade riscul de rahitism, nu datorita cantitatii de vitamina D continute, ci datorita unui raport optim intre calciu si fosfor, precum si altor componente, care amelioreaza absorbtia.

Pina la aparitia deformarilor osoase caracterisitce: frunte bombata, occiput plat, stern infundat, sau dimpotriva, proeminent, incurbarea gambelor, cifoza, distrofii dentare, diagnosticul se poate face pe baza radiografiilor si modificarilor biochimice sangvine. Trebuie stiut ca acesti copii cu rahitism carential prezinta si anemie si rezistenta scazuta la infectii.

Tratamentul se face cu doze mari de vitamina D, sub supravegherea pediatrului.