Copilul in dificultate - enurezisul
El inca mai face pipi in pat. Indeosebi spre 5 ani, un copil (mai ales daca este baiat) poate avea aceasta problema: enurezisul. Situatia ii ingrijoreaza pe parinti si fara indoiala si copilul sufera. Exista o cauza ? Trebuie asteptat cu rabdare in speranta ca lucrurile se vor rezolva de la sine?
Enurezisul este o problema frecventa mai ales la baieti si poate persista pana la 10-12 ani.
Aceasta poate lua doua forme diferite:
- Enurezisul "primar" (copilul n-a avut o perioada in care sa inceteze sa faca pipi in pat)
- Enurezisul "secundar" (problema revine dupa o perioada in care copilul a avut controlul mictiunilor sale)
Aceasta deosebire este importanta deoarece cauzele sunt diferite.
Enurezisul primar poate evidentia o tulburare organica. In acest caz, vezica functioneaza aproape ca a unui nou-nascut: traseele nervoase de control fiind insuficient dezvoltate, ea se goleste automat. Copilul se gaseste in imposibilitatea de a-si controla sfincterele.
Cand nu se gaseste o cauza organica specifica tulburarii, se cauta atunci o explicatie psihologica (enurezisul secundar are o cauza psihologica). Se exploreaza relatiile parinti-copii sau copil-mediu. De exemplu, enurezisul poate sa explice un refuz inconstient de a creste. Este un semn ca micutul vrea toata dragostea si atentia parintilor sai, ca atunci cand era bebelus. Ea este pentru copil un mijloc de a-si exprima fricile sau neputinta de a se face inteles de ceilalti.
Anxietatea micului enuretic este frecvent legata de conflicte, de nasterea unui fratior, de relatiile tensionate cu parintii sau dinte parinti. Este posibil de asemenea ca el sa intampine dificultati la scoala, cu invatatoarea sau cu alti copii.
Socurile emotionale (divortul parintilor, moartea cuiva drag) pot cauza de asemenea acest comportament regresiv.
Enurezisul are frecvent o cauza psihologica!
Oricare ar fi problema sa, micul enuretic este prins intr-un cerc vicios. Indiferent de cauzele incontinentei sale, el incearca un sentiment de vinovatie, neliniste si mahnire, ceea ce nu rezolva situatia critica in care se afla, ci o complica si mai mult. Ii este greu si trece printr-o perioada care il fragilizeaza emotional. Ce-i de facut in situatia in care un copil inca mai face pipi in pat?
Atitudini de urmat:
- Inainte de a investiga posibilele cauze psihologice, trebuie sa va asigurati ca nu exista o cauza organica.
- Nu certati copilul si nu-l invinovatiti pentru ca nu se controleaza! Riscati sa-i accentuati problema.
- Evitati sa-l pedepsiti sistematic sau sa-l faceti sa se simta jenat, mai cu seama in prezenta altei persoane.
- Nu va grabiti sa-l schimbati si sa-l spalati daca a facut pipi in pat. Fara sa vreti ii puteti agrava dificultatea. Inconstient, el se simte bine pentru ca mama ii acorda din nou intreaga atentie, asa cum o facea cand era bebelus. Ar fi bine, sa-l lasati sa se schimbe singur, sa-si stranga (eventual spele) hainele pe care le uda. Comportati-va cat mai firesc astfel incat sa nu se simta jenat.
- E mai bine ca ei sa nu foloseasca scutece, chiar daca este mai practic. In caz contrar, il tratati ca pe un bebelus , iar el nu-si va mai da osteneala sa obtina controlul sfincterian.
- Treziti copilul in timpul noptii la intervale regulate pentru a merge la toaleta. E posibil sa doarma atat de profund incat nu se poate trezi cand are senzatia de mictiune.
- Ajutati-l sa dobandeasca un bun control al muschiului sfincterian. E posibil ca acesta sa nu fie suficient de puternic. Copilul poate incerca cateva exercitii de tonifiere a acestuia (sa retina voluntar jetul de urina de cateva ori).
- Observati daca are perioade cand se accentueaza problema si cat de frecvent face pipi in pat. Veti putea face o conexiune intre ameliorari, respectiv agravari si evenimentele din viata copilului.
- "Vorba dulce mult aduce" - Vorbiti cu copilul, incurajati-l sa va spuna ceea ce il framanta sau ii provoaca suferinta. S-a constatat ca in general, copiii cu enurezis sunt mai sensibili.
Pentru tratamentul medicamentos sau psihologic se opteaza dupa ce se investigheaza si descopera cauzele enurezisului. Cel mai adesea, acesta are o cauza psihologica, iar cand problema se mentine mai mult timp sau se agraveaza, se opteaza pentru o psihoterapie mai aprofundata. Astfel vor fi depistate motivele enurezisului, iar constientizarea lor de catre copil va determina rezolvarea problemei.