Depresia post-partum

In stransa legatura cu modificarile hormonale, dupa nastere poate apare o stare depresiva, producandu-se o schimbare a afectivitatii bazale (a tonusului afectiv).
Studiile in legatura cu influenta hormonilor asupra vietii psihice, au demonstrat ca exista importante diferente individuale, dupa cum si datele cu privire la relationarea neuroendocrina atesta existenta acestor diferente. Astfel, 20% din mamele ce se afla la prima nastere pot suferi de depresia postpartum.
Dificultatile de ordin psihologic si social (imaturitatea psihologica, nelinistea excesiva fata de sanatatea copilului, teama ca ii este afectata sanatatea si frumusetea, deceptia legata de sexul copilului sau copilul nascut mort, absenta sotului in timpul sarcinii si al nasterii, probleme de relationare cu sotul, nefericirea maritala, surmenajul, nesiguranta profesionala, probleme economico-financiare) constituie factori traumatizanti si au o pondere insemnata in aparitia depresiei postpartum. Cauzalitatea psihosociala este mai des invocata.
Femeile cu o perceptie difuza a propriei identitati, au dificultati in asumarea rolului de mama. Studiile referitoare la depresia postpartum confirma existenta unor sentimente conflictuale la mama in legatura cu existenta sa, sot, noul copil si fata de sine.
Schimbarea domiciliului in perioada postpartum si pierderea slujbei sotului sunt legate de aparitia acestei tulburari (Cohen, 1966).
Tauber a constatat ca multe din femeile care au o experienta scazuta in cresterea copiilor si care nu s-au mai confruntat niciodata cu aceasta problema sunt depresive.
Simptomele frecvente de depresiei postpartum se pot descrie ca : sentimente de tristete si descurajare (apare indoiala si nesiguranta modului in care o sa faca fata solicitarilor impuse de noua situatie), diminuarea sentimentului placerii, la care poate sa se asocieze frica (de exemplu, frica de copil, de a nu-i face vreun rau copilului datorita lipsei experientei materne si neincrederea ca o sa reuseasca).
Mamica aflata in aceasta situatie, poate acuza un nivel energetic scazut ce determina oboseala rapida, scaderea randamentului in munca, lentoare si greutate in miscare, dar si dificultati de concentrare a atentiei si de memorare, slabirea fortei imaginative sau lentoare in gandire.
Seligman vede depresia ca o exprimare comportamentala a sentimentului de neajutorare, la care se asociaza neincrederea mamei ca o sa se adapteze noii situatii. Particularitatile psihice ale fiecaruia conditioneaza insa adaptarea.
Dispozitia depresiva poate fi relativ persistenta sau intermitenta. Manifestarile psihice ale depresiei postpartum au in general un prognostic bun, diminuandu-se si disparand pana la sase saptamani.
Studiile antropologice confirma existenta unor ritualuri (in diverse culturi) in care se acorda o atentie deosebita a mamei dupa nastere. Timp de 40 de zile dupa nastere i se permite sa se odihneasca si sa se refaca si este ajutata in gospodarie. Astfel este sustinuta social si ii este recunoscut de catre comunitate noul statut : statutul de mama.