Dragoste de mama
V-ati intrebat de ce se foloseste atat de des expresia "dragoste de mama" ? Asta pentru ca dragostea fata de copii e mai puternica la femeie decat la barbat. Imbolnavirea copilului sau chiar moartea lui este un eveniment atat de traumatizant pentru o mama incat determina declansarea unor tulburari psihice (nevrotice sau psihotice) si psihosomatice. Studiile arata ca pentru o femeie, "instinctul matern" este cel mai puternic dintre instincte, fapt pentru care nerealizarea maternitatii (maternitatea reprezentand forma cea mai inalta a realizarii personale) se asociaza cu aparitia unor stari nevrotice.
S-a constatat ca, in general, femeile traiesc mai intens emotiile, atat pozitive (bucurie, fericire, placere, dragoste etc), cat si negative (tristete, nefericire, ura, neplacere) decat barbatii. Suferinta unei femei ce nu poate avea copii este mai profunda decat a unui barbat steril.
Aspiratia de a fi mama se manifesta inca din copilarie. In jocul cu papusile, fetitele intra cel mai adesea in rolul de mamici afectuoase, protectoare si grijulii. Dorinta de a fi mama poate intra in conflict mai tarziu cu anumite dificultati emotionale : temeri ca isi va pierde frumusetea (deoarece isi vede amenintata imaginea corporala), griji legate de cresterea si educatia copiilor, frica de nastere, temeri la gandul posibilelor frustrari legate de restrangerea timpului liber, renuntari, sacrificii. Ele pot fi depasite daca aspiratia de a fi mama este cultivata, ea satisfacand nevoia de transcendere (de a creea, de a da viata) a fiintei umane.
Sentimentul matern poate avea la unele femei o intensitate patologica, iar la altele se constata o diminuare a lui (cazul femeilor care fac intreruperi de sarcina sau isi ucid copiii).
Intensitatea patologica a sentimentului matern caracterizeaza o mama care nu-i da voie copilului ei sa "creasca", sa devina independent si sa se separe de ea emotional. Dragostea mamei "hiperprotectoare" este sufocanta pentru dezvoltarea personalitatii copilului si fara sa vrea constient, se raporteaza la el si il mentine in stadiul de "etern copil" ce are nevoie de ajutorul ei.
Din punct de vedere emotional, evolutia acestui copil este marcata de atasamentul fata de mama. Astfel, chiar adult devenind, acesta manifesta dependenta fata de mama, confuzie in privinta identificarii si rolului psihosexual, imaturitate emotionala, se simte neajutorat si cauta in jur "mame" care sa-i satisfaca dorinta de a fi protejat si ingrijit, ia mai degraba decat da in relatiile emotionale, manifesta simptome nevrotice, ostilitate si chiar tulburari de comportament. Dependenta fata de mama duce la dezvoltarea unei personalitati infantile.
La cealalta extrema, copilul lipsit de afectiunea materna este predispus a dezvolta mai tarziu caracteristici nevrotice, dificultati in relationarea cu ceilalti, suspiciune, neincredere in sine si in ceilalti, tendinte impulsiv agresive, delicventa. Privarea de dragostea materna in primul an de viata va avea consecinte negative asupra dezvoltarii intregii personalitati.
Dragostea de mama inseamna grija neconditionata pentru evolutia copilului, dar manifestarea suprema a iubirii materne este lupta pentru separarea emotionala de copil cand acesta creste. Aceasta implica sa accepti ca el creste, ca nu ramane un vesnic copil neajutorat, ca are dreptul sa fie independent si sa-l lasi sa "devina" adult, sa-i oferi aceasta sansa sa se dezvolte ca personalitate independenta, matura psihologic si social.